Facand o retrospectiva succinta a activitatii mele artistice as dori sa expun aici trei paliere foarte importante pentru mine; cea de artist liric, de instrumentist si de pedagog.
Inca de pe bancile facultatii de Pedagogie Muzicala am avut sansa de a face parte din ansamblu Corului National de Camera Madrigal(asta se intampla in 1991) si sa cant sub bagheta maestrului Marin Constantin. Pentru mine a fost o scoala a cantului de camera „a capella”, specifica Madrigalului.
Au urmat 3 ani in care dragostea de flaut, instrumentul pe care l-am studiat in Liceul de arta George Enescu m-a facut sa explorez zona orchestrei simfonica.A fost o perioada frumoasa petrecuta la Filarmonica Paul Constantinescu din Ploiesti.
Dupa ce am absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicala din cadrul Academiei de Muzica-Bucuresti(1995), am fost admis la sectia Canto Clasic, moment in care drumul meu spre arta lirica a fost total.
In paralel cu aceasta facultate, am facut parte din colectivul Corului Academic Radio.Aici, alaturi de oameni extrem de profesionisti, l-am intalnit pe Maestrul Aurel Grigoras, un om care mi-a insuflat dragostea de cantul in ansamblu dar si de cel solistic.
Cum era si normal, dorinta in a evolua vocal,m-a impins sa abordez si genul operei.Am inceput la Opera din Brasov unde responsabilitatea sustinerii unui rol dintr-o opera m-a maturizat artistic, pe deoparte prin perfectionarea tehnicii vocale si pe de alta, prin tot ce include un rol de opera…cunoasterea in profunzime a libretului, relatia cu celelalte personaje, miscarea scenica, etc.
Ca o provocare a fost si perioada in care am fost solist al Teatrului de Opereta si Musical „Ion Dacian”.O perioada de aproape…10 ani.Aici miscarea scenica, expunerea exagerata a textului, flerul artistic, fatetele teatrale ale cantaretului sunt la turatie maxima.A fost o scoala intensa pentru mine.Este extrem de interesant sa abordezi in paralel stilul de opereta si cel de musical.Sunt genuri total diferite si te obliga ca artist sa ti depasesti limitele.Am ajuns si la momentul abordarii activitatii pedagogice.Astfel, tin sa amintesc ca sunt profesor de canto clasic de aproape 9 ani.Am inceput la Colegiul de muzica „George Enescu” si din 2012 sunt profesor titular al Colegiului de arte „Dinu Lipatti”-Bucuresti.
E o mare responsabilitate sa fii profesor…esti pana la urma un mentor pentru acel copil dornic sa se perfectioneze.Iti trebuie curaj, dragoste si sete de perfectionare.Chiar daca am reusit lucruri frumoase cu elevii mei…enumar succint 2015 premiul I Olimpiada Nationala(Ricardo Vintila) sau 2017 premiul II Concursul International „Emanuel Elenescu” Piatra Neamt(David Coca), consider ca lupta in a modela frumos caractere, personalitati artistice nu se termina niciodata.
Daca ar fi sa spun…”ultimul dar nu cel din urma” ar fi faptul ca sunt si membru fondator al primului proiect pop-opera din Romania care se numeste Distinto.Este un proiect care a inceput in 2015 si care mi-a adus satisfactii artistice enorme.Faptul ca am fost invitati pe scene importante ale tarii alaturi de artisti ca Felicia Filip, Bianca Ionescu, Daniela Vladescu sau Francesco Napoli este extrem de onorant.Si onoranta a fost si invitatia pe care am primit-o din partea Colegiului „Dinu Lipatti” in a fi pe scena Ateneului Roman in cadrului Concertului aniversar „Lipatti 70 ani”.Imi place ce fac, sunt implinit artistic si cred ca viata de scena se poate impleti cu cea pedagogica cu atat mai mult cu cat tu ca artista liric activ si profesor in acelasi timp nu ai vreme sa simti ce inseamna rutina sau blazarea.Refresh ul obligatoriu, forma buna pe care trebuie s-o ai in fiecare zi se reflecta si in modul in care insufli farama de arta pe care o detii, tanarului dornic s-o primeasca si sa se bucure de ea.O faci cu placere fara sa astepti mari multumiri pentru ca…nu-i asa…ce e mai frumos decat sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb…